Fuga dupa fericire

Fericirea, ce este ea de fapt si cum o putem capata sau pastra?

Sincera sa fiu, as putea sa “aberez” mult pe acest subiect din toata teoria pe care o cunosc, din tonele de carti si filme de dezvoltare personala pe care le-am citit si urmarit.

Am observat de-a lungul timpului ca nici eu nu ma pot lauda cu un extaz de fericire non stop, ca sunt zen tot timpul si blabla-uri d-astea…iar voi sunteti niste ignoranti care nu au habar cum se face .

Nu dragilor, nu sunteti defecti daca nu sunteti fericiti tot timpul, nu sunteti gresiti daca va mai enerveaza cate ceva din cand in cand, nu sunteti “nebuni” daca urlati odata pe an la copil sau sot/sotie pentru ca a facut cine stie ce, s.a.m.d.

Pot intelege ca fiecare dintre noi, probabil, isi doreste o evolutie, o crestere a propriei persoane, insa hai sa nu exageram si sa ne aducem singuri tot felul de judecati daca mai dam si “rateuri”. Poate ca tocmai acelea ne duc mai departe in evolutie si invatam cate ceva.

Teoria fericirii este ca aceasta vine din exteriorul nostru si ca e “gresit”, ca noi “trebuie” sa ne uitam doar in interiorul nostru si sa gasim de fapt bucuria, care este altceva decat fericirea.
In regula, si eu recomand asta, insa sa ne oprim putin in loc si sa ne dam voie sa fim si “oameni” si sa ne bucuram si de fericirea care vine din exteriorul nostru. Adica, de ce sa ramanem intr-o relatie in care nu suntem “fericiti”, de ce sa accept lucruri care le plac altora iar mie nu, de ce sa ma “sacrific” pentru ca altii nu sunt de acord cu alegerea mea s.a.m.d???

Nu dragilor, nu veti fi mai fericiti daca faceti “compromisuri”, nu veti fi mai fericiti daca va faceti partenerul fericit iar el la randul lui nu, nu veti fi mai fericiti daca va sacrificati pentru altcineva.

Invatati sa va iubiti, asa cum poate nu v-a iubit nimeni in viata asta!