Femeie singura si independenta?

Viata de femeie independenta (blabla…e traducerea la femeie singura, care isi doreste sa isi gaseasca Printul, dar da doar peste broscoi) presupunea, pana acum, o activa viata sociala.

Grupul de femei independente (alte femei singure, pupatoare de broscoi) iti asigura, pana de curand, iesiri constate in oras, la teatre, filme, restaurante, plimbari. Declaram sus si tare ca, decat sa cresc si sa educ iar un barbat ca apoi sa constat din nou ca mi-am pierdut timpul de pomana, mai bine imi aloc timpul liber lor, prietenelor mele.

Izolarea a adus cu ea o introspectie. Mi-a obligat mintea preocupata cu o viata sociala activa sa recunoasca ca sunt o femeie independenta si singura. Tin legatura cu dragile mele independente, insa am inteles ca am nevoie de mai mult in viata mea.

Am nevoie ca femeia completa din mine sa fie cu un barbat complet. Fiecare individ are nevoie de perechea lui completa… sa lasam la o parte discutia spirituala despre cat de completi suntem noi si singuri (da suntem, dar noi femeile singure tot vor un barbat langa ele…)
Oricat de independente ne place sa credem ca suntem, hai sa fim seriosi…cineva  trebuie sa schimbe becul, sa duca gunoiul, sa sparga seminte si sa bea bere la meciuri… adica pe bune, e plictisitor doar la telenovele…

Oamenilor le place sa fie printre oameni, le place sa aiba familie iar din cate stiu eu, o familie este formata dintr-un barbat si o femeie… nu am nimic cu cei care prefera altceva… dar eu nu am ajuns acolo.

La recitire,

Marina