Eu si parenting-ul

Despre parenting as putea sa zic ca e o paine de mancat… personaje care se declara maestre in parenting tin conferinte, nu inainte insa de a taia bilete la intrare si spun multe despre nimic…problema e ca din jena ca n-ai fi in pas cu trend-ul, te declari incantata de teoriile vorbitoarei, cu toate ca atunci cand ajungi acasa se alege praful de pe toba… esti in lumea reala in care tu esti o mama obosita, stresata, poate si frustrata si ai un copil foarte energic si curios care din doua vorbe te trezeste la realitate.

Cat despre sfaturile despre cum sa-ti cresti copiii, sunt uneori degeaba…pur si simplu nu rezoneaza cu minunea din dotare.

Nu mai bine am inceta sa ne subestimam progeniturile si sa le acordam credit? Nu de alta, dar ma gandesc ca ei ne vor alege azilul :))

Lasand gluma la o parte, hai sa recunoastem ca uneori (de multe ori) copiii sunt mai intelepti decat noi si nu ar strica, ca din cand in cand, procesul asta de educare sa fie reversibil. De exemplu, eu primesc de la copiii din dotare zilnic lectii despre rabdare (aveti oare idee cate ore dureaza pana golesti ghiveciul unui ficus?), despre cum sa fii detasat de lucrurile materiale si despre cat de usor se gasesc rezolvari la orice situatie (‘Lasa mami, luam altul’, ‘Se intampla oricui’), despre perseverenta (voi stiati ca pot urla, cu aceeasi intensitate, 3-4 ore?) si numai ei stiu ce mai au in programa in viitorul apropiat.

Ca viata asta de parinte ne mai serveste si episoade mai tari decat un thriller si mai inspaimantatoare decat un film de groaza, e din ciclul ‘in viata trebuie sa le experimentezi pe toate’.

Haideti sa nu uitam despre minunata invatatura din manualul de sociologie ‘Fiecare om este o entitate’ si sa o aplicam punctual si fara abateri in relatia cu ai nostri copii!

La recitire,

Monica